The Seventh Seal, Mungiu și Charlie Chaplin

The Seventh Seal al lui Ingmar Bergman: imagini alb-negru. Omul ăla joacă șah cu moartea. Toți știu că va veni dar niciunul nu prea o acceptă când o vede.

The Seventh Seal

The Seventh Seal

Ciuma îi face pe unii să nu le mai pese de nimic, pe alții să profite de pe moartea celorlalți, alții să scoată la suprafață insincte primare, știind că oricum vor muri.

Aici m-am gândit puțin la „Ciuma” lui Albert Camus, la repetitia zilnica a acelor lucruri știind că vor muri totuși.

Bergman parcă ar vrea să creadă dar nu poate, și totuși e speriat de ideea de  neant. Tăcerea devine cea mai mare povară.

I-o fi plăcut Charlie Chaplin lui Bergman? Pentru că mi-a amintit puțin Jof saltimbancu de Charlie.

Și din nefericire, spun din nefericire pentru că e cam trist că la noi s-a întâmplat de curând și nu în Evul Mediu, îmi amintește și de „După Dealuri” a lui Cristian Mungiu. Scena cu așa-zisa femeie posedată și atitudiea față de ea.

Mă întreb dacă Bergman a ajuns la vreo concluzie în final.

s seventh seal

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s